iepure
/'je.pu.re/Etimologie
Din latină lĕpǒrem, lepus, -oris. Înrudit cu albaneză lepur, aromână ljepure, asturiană llebre, catalană llebre, dalmată lipro, franceză lièvre, friulană jeur, galiciană lebre, italiană lepre, occitană lèbre, portugheză lebre, retoromană lieur, sardă lèpuri, spaniolă liebre și venețiană jévre, liéore.
Definiții
- (zool.) (Leporidae, mai ales Lepus europaeus) gen de mamifere din ordinul rozătoarelor, cu urechile lungi, cu doi dinți incisivi suplimentari pe falca superioară, cu picioarele dinapoi mai lungi decât cele dinainte și cu coada foarte scurtă.
- (p.restr.) animal din acest gen, vânat pentru carnea și blana lui.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | iepure | iepuri |
| genitiv-dativ | iepurelui | iepurilor |
| vocativ | iepure | iepurilor |
| articulat | iepurele | iepurii |
Sinonime: 1: (zool.) (reg.) șoșoi, (glumeț) urecheat