iarnă

/'jar.nə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină (tempora) hībernā > hībernum.

anotimpul cel mai friguros, care urmează după toamnă și precedă primăvara, cuprins între solstițiul de la 22 decembrie și echinocțiul de la 21 martie.
(fig.) an

Sinonime: 1: sezonul alb

Antonime: vară

„Fă-ți iarna car, și vara sanie.”Timp Muncă și lene
„Iarna n-au mâncat-o lupii.”Natură Animale Mâncare și băutură
„Omul gospodar își face iarna car și vara sanie.”Muncă și lene Timp
„Omul gospodar, face vara sanie și iarna car.”Muncă și lene Timp
„Omul hoț face vara sanie și iarna o pune pe foc.”Muncă și lene Minciună și înșelăciune Timp
„Vine iarna, n-am palton/ Nu-i nimica, am baston.”Noroc și soartă Timp
„Cei ce cântă toată vara, iarna joacă papara.”Muncă și lene Timp
„Când or înflori căpșunele iarna.”Timp
„Gunoiul de vară e piper de iarnă.”Muncă și lene Natură
„Tot câinele ese din iarnă, dar numai pielea lui știe.”Animale Sănătate și boală
„Furnica își strânge hrană de cu vară pentru iarnă.”Muncă și lene Timp
„Greierele în vremea agoniselii cântă, și iarna cere să se împrumute.”Muncă și lene Timp
„Petrece și joacă toată vara, parcă o să se secere la iarnă.”Timp Muncă și lene
„Omul înțelept își cumpără vara sanie și iarna căruța.”Înțelepciune și prostie Timp
„Omul cu minte își cumpără vara sanie și iarna car.”Înțelepciune și prostie Timp

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică