iarbă

/ˈjar.bə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină hĕrba. Înrudit cu italiană erba, franceză herbe, spaniolă hierba și portugheză erva.

(bot.) nume generic dat plantelor erbacee, anuale sau perene, cu părțile aeriene verzi, subțiri și mlădioase, folosite pentru hrana animalelor.
(agr.) nutreț verde, proaspăt cosit.
(bot.) buruieni de tot felul.
(agr.) pajiște.
(mil.) praf de pușcă.
argou(tox.) canabis.
argou(tox.) marijuana.
argoudolari.

Sinonime: 3: (bot.) buruiană, ierbărie, bălărie, 4: (agr.) pajiște, gazon, 5: (mil.) praf de pușcă, pulbere, 6-7: (tox.) canabis, marijuana

„A scoate-o din pământ, din iarbă verde.”Muncă și lene Natură Înțelepciune și prostie — A minți, a argumenta neașteptat
„Câtă frunză și iarbă.”Natură
„Iarba rea nu piere.”Natură Înțelepciune și prostie
„Cu iarba cea uscată arde și cea verde.”Natură Prietenie și dușmănie
„Unde nu e iarbă verde nu pasc oile.”Natură Animale
„Pe ce iarbă ai călcat?”Natură Noroc și soartă
„Ca iarba de leac.”Sănătate și boală Natură
„Când mi-o crește iarba în barbă.”Timp Natură
„Așteaptă, murgule, să paști iarbă verde.”Animale Timp
„Omul e ca iarba, zilele lui ca floarea.”Timp Moarte
„Cât va călca iarbă verde.”Timp
„Pe cărarea bătută nu crește iarbă.”Natură
„Iarba bună în spini se găsește.”Natură Înțelepciune și prostie
„Paște iarba care o cunoști.”Înțelepciune și prostie Natură
„A se lăsa ca iarba vântului.”Natură Noroc și soartă

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică