hotar
/ho'tar/Etimologie
Din maghiară határ.
Definiții
- linie de demarcație care desparte o țară de alta; frontieră, graniță.
- linie care desparte o proprietate de alta sau o așezare de alta.
- (fig.) limită, margine, capăt, sfârșit.
- moșie, proprietate (mare); (p.ext.) regiune, țară.
- (reg.) teritoriu în proprietatea (locuitorilor) unei comune.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | hotar | hotare |
| genitiv-dativ | hotarului | hotarelor |
| vocativ | hotarule | hotarelor |
| articulat | hotarul | hotarele |