gârlă

/'gɨr.lə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din bulgară гърло (gărlo).

apă curgătoare (mai mică); braț al unei ape curgătoare.
(adverbial) în mare cantitate, din belșug.
depresiune alungită (și sinuoasă) aflată în lunca unei ape curgătoare și care, acoperită de apă, leagă de obicei un râu de lacurile sau de bălțile din jurul acestuia.

„Cine cade în gârlă nu se mai ferește de ploaie.”Noroc și soartă Înțelepciune și prostie
„Până treci gârla spui măgarului și, moșule!”Animale Vorbă și tăcere
„Are să treacă încă multă apă pe gârlă.”Timp
„N-ai ajuns la gârlă și ți-ai ridicat poalele.”Înțelepciune și prostie
„Să-i legi într-un teiu și să-i dai pe gârlă.”Moarte
„Prostul cearcă gârla-n glumă și se îneacă înadins.”Înțelepciune și prostie Moarte
„Capul să fie sănătos, că belelele curg gârlă.”Sănătate și boală Noroc și soartă
„Gârla se ceartă cu marea.”Natură Înțelepciune și prostie
„Gârla se certa cu marea”Natură
„Cine cade în gârlă nu se mai ferește de ploaie”Noroc și soartă
„N-a ajuns la gârlă și și-a ridicat picioarele”Înțelepciune și prostie
„Nu ridică picioarele înainte de a ajunge la gârlă”Înțelepciune și prostie
„Unde vede gârla închide ochii”Minciună și înșelăciune
„Alții de o da în gârlă și noi nu o să ne înecăm”Noroc și soartă
„A trece gârla”Timp

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică