goni

/go'ni/

verb?

Etimologie

Din slavă goniti.

(v.tranz.) a fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor.
(v.refl. recipr.)
(fig.) (înv.) a urmări (o țintă, un ideal).
(v.tranz.) a alunga, a izgoni.
(v.intranz.) a alerga, a fugi.
(v.refl. și intranz.) (despre vitele cornute) a se împreuna (spre a se reproduce).

Caz	Singular	Plural
verb	gonea	goneau

Sinonime: 1: fugări; hăitui, 4: alunga, izgoni, respinge, surghiuni, 5: alerga, fugi, 6: împerechea

„A goni vânturile.”Vorbă și tăcere
„Foamea gonește pe lup din pădure.”Mâncare și băutură Animale
„Fuge ca când îl gonește cu biciul de foc.”Animale
„A umbla gonind vânturile și măsurând câmpurile.”Muncă și lene
„Roatele se gonesc una pe alta și nu se ajung niciodată.”Timp Natură
„Ce naște din ogar tot iepuri gonește.”Animale Familie
„A goni vânturile”Muncă și lene
„Câini ce se înțeleg cu lupii la turma ta, s-o gonești”Animale
„Cine do: :epur: gonește”Animale
„O mie de miei pe un lup nu-l pot goni”Animale
„Fuge ca când îl gonește cu biciul de foc”Natură
„A umbla gonind vânturile, și măsurând câmpurile.”Natură
„Nu ca cel ce pe Lazăr a gonit, ci ca cel”Moarte
„Vrei să te asemeni cu Dumnezeu? gonește frăția, isgonește”Prietenie și dușmănie
„Când tună și trăsnește, să gonești de pe lângă tine mâța”Animale Natură

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică