găsi
/gəˈsi/Etimologie
Etimologie necunoscută. Confer slavă gasiti („a stinge”).
Definiții
- (v.tranz.) a da de (sau peste) ceva sau cineva (din întâmplare sau căutând anume); a descoperi, a afla.
- (v.tranz. și refl.) a întâlni pe cineva sau a se întâlni cu cineva.
- a descoperi o nouă metodă, un nou preparat, un nou aparat etc. (în urma unor cercetări și studii prealabile).
- (v.tranz.) (despre suferințe fizice sau despre moarte) a cuprinde, a surprinde (pe neașteptate) pe cineva.
- (v.refl.) a se afla undeva, a fi; a se afla într-o anumită situație, împrejurare etc.; a se prezenta într-un anumit fel.
- (v.tranz.) a fi de părere că...; a socoti, a crede că...
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru găsi.
Exemple
- A găsi infractorul.
- M-am găsit acasă, fără să știu cum am ajuns acolo.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | găsea | găseau |
Sinonime: 1: afla, descoperi, (livr.) depista, (astăzi rar) pricepe, (înv. și pop.) oblici, (pop. și fam.) dibăci, dibui, (înv.) ispiti, izvodi
Antonime: a găsi = pierde, a se găsi = lipsi