foarte
/'fo̯ar.te/Etimologie
Din latină forte.
Definiții
- (ca determinativ pe lângă un adjectiv sau un adverb; ajută la formarea superlativului absolut)
- (așezat după adjectiv, înv. și arh.)
- (ca determinativ pe lângă o locuțiune adjectivală sau adverbială)
- (ca determinativ pe lângă un substantiv care exprimă o însușire)
- (pop.; ca determinativ pe lângă un verb și așezat înaintea lui) mult, tare.
- (în legătură cu „a mulțumi”, azi mai ales ir.)
- (pop.; așezat după verb)
- (pop.; așezat între auxiliar și participiu)
Exemple
- Foarte frumos
- Foarte bine.
- Supărat foarte
- Foarte de dimineață
- E foarte copil pentru vârsta lui
- Prăjiturile foarte îi plăceau.
- Îți foarte mulțumesc de așa serviciu
- Se mânie foarte
- Băile de nămol mi-au foarte priit