fluiera

/flu.jeˈɾa/

verb?

Etimologie

Derivat regresiv din fluier.

(v.intranz.) a emite un sunet asemănător cu al fluierului sau o combinație (melodică) de sunete, suflând printre buze sau printre degetele băgate în gură.
(despre unele păsări) a scoate sunete asemănătoare cu ale fluierului.
(v.tranz.) (la spectacole, manifestări sportive etc.) a-și manifesta dezaprobarea sau aprobarea prin fluierături.
a cânta din fluier.
a emite sunete ascuțite întrebuințând un instrument special, mai ales pentru semnalizare.
(despre vânt, furtună, vijelie etc.; la pers. 3) a produce un zgomot ascuțit și puternic; a șuiera.

Caz	Singular	Plural
verb	fluiera	fluierau

Sinonime: șuiera

„Când vorbesc, nu fluier.”Vorbă și tăcere — Nu vorbesc aiurea
„Un bogat când moare, săracul fluieră.”Bani și avere Moarte
„Boierul când îi e foame se plimbă, țiganul fluieră, țăranul își bate nevasta.”Femeie și bărbat Mâncare și băutură
„E un fluieră-baston.”Vorbă și tăcere
„A-i fluiera vântul prin oase”Sănătate și boală
„Nu fluieră când sunt curcanii de aproape”Animale Vorbă și tăcere
„A fluiera a sărăcie”Bani și avere
„Fluieră-vânt”Natură
„A fluiera pe cineva”Vorbă și tăcere
„Slab de-i fluieră vântul pân-în oase”Sănătate și boală
„Bun fluieră-baston”
„Cântă cu fluier de argint în gură”Vorbă și tăcere
„Gura ginerelui îi fluier la curul soacră-sa”Familie Vorbă și tăcere
„Fluieră în bute”Vorbă și tăcere
„Câți dau peșin, cântă cu fluier”Bani și avere Vorbă și tăcere

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică