fericire

/fe.riˈʧi.re/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din verbul a (se) ferici.

Sinonime: bucurie, (livr.) beatitudine, (înv. și pop.) ferice, (înv.) fericie

Antonime: nefericire

„Fericirea și sărăcia nu pot sta împreună.”Bani și avere Noroc și soartă
„Fericirea grabnică curând obosește.”Timp Noroc și soartă
„Sau fericirea pe cap, sau corbul pe stârv să i se pună”Noroc și soartă Moarte
„Fericirea și sărăcia nu pot sta împreună”Bani și avere Noroc și soartă
„Fericirea grabnică curând obosește”Timp Noroc și soartă
„Ascultă și lucrează, dacă vrei fericire”Muncă și lene Înțelepciune și prostie
„Fericirea adevărată, cu cât se vechește”Timp
„Omul nu-și cunoaște nici fericirea sa, nici norocirea sa”Noroc și soartă Înțelepciune și prostie
„Unirea aduce fericire de obște. De ea să te ții”Prietenie și dușmănie Familie
„Slobodenia muma deșteptării și a fericirii, iar robia inuina”Înțelepciune și prostie
„Dragostea norodului, fericirea Domnului”Dragoste și iubire
„Mai multă fericire e în bordeiul săracului”Bani și avere Noroc și soartă
„Fericirea adevărată, cu cât se veștejește, cu atât”Înțelepciune și prostie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică