nefericire
/ne.fe.riˈʧi.re/Etimologie
Din prefixul ne- + fericire.
Definiții
- stare a celui nefericit.
- întâmplare care aduce suferința, necaz cuiva.
Exemple
- Nefericirea vieții lui.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | nefericire | nefericiri |
| genitiv-dativ | nefericirii | nefericirilor |
| articulat | nefericirea | nefericirile |
Sinonime: 1-2: nenoroc, nenorocire, (înv.) meserătate, mișelătate
Antonime: fericire, noroc