fel
/fel/Etimologie
Din maghiară -féle („asemănător”), fel („parte”), cu sensul de „soi, fel” în mai multe compuneri, confer minden féle („de orice fel”) (Cihac, II, 498; Scriban; DAR), confer sârbă, slovenă fela („clasă”), bulgară Transilvania feli (Miklosich, Bulg., 121), Giuglea, Dacor., II, 637, respinge această derivare, care pare evidentă și propune, prin intermediul albaneză fjaljë, latină fabella („istorioară”), confer italiană favella.
Definiții
- posibilitate de a fi, de a acționa etc.
- soi, varietate, gen, mod, sort (dintr-un produs).
- (reg.) chef, poftă.
- obicei, datină, tradiție.
- sortiment de mâncare sau de băutură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fel | feluri |
| genitiv-dativ | felului | felurilor |
| vocativ | felule | felurilor |
| articulat | felul | felurile |