fapt

/fapt/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din latină factum.

întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate.
fenomen.
acțiune săvârșită de cineva; faptă.
(pop.; în legătură cu unele momente ale zilei; urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de”) început.
(pop.; în superstiții) farmec, vrajă.

„Pomul se cunoaște după roade, omul după fapte.”Înțelepciune și prostie Natură
„Vorbele trec, faptele rămân.”Vorbă și tăcere
„Vorbele sunt femei, faptele sunt bărbați.”Vorbă și tăcere Femeie și bărbat
„Faptele, faptele, nu oala cu laptele.”Înțelepciune și prostie Minciună și înșelăciune
„Omul bun după fapte se cunoaște.”Înțelepciune și prostie
„La fapte bune puțini s-adună; mult pot puțini buni împreună.”Prietenie și dușmănie Înțelepciune și prostie
„Pomul se cunoaște după roade, și omul după fapte.”Înțelepciune și prostie
„A da pe bete faptele cuiva.”Vorbă și tăcere
„A da pe bete faptele cuiva”
„De bun neam sunt faptele bune ale omului”Înțelepciune și prostie
„Bogățiile trec dar faptele bune rămân”Bani și avere Timp
„Dumnezeu răsplătește fiecărui după fapt”Înțelepciune și prostie
„Nu-ți lăuda singur faptele, că îți pierzi”Vorbă și tăcere
„Mai frumoasă din toate faptele bune, mulțumirea”Înțelepciune și prostie
„Faptele bune, în lume”Noroc și soartă

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică