dulceață

/dulˈʧe̯a.ʦə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din dulce + sufixul -eață.

însușirea de a fi dulce; gustul mâncărurilor sau băuturilor dulci sau îndulcite; (p.ext.) gust plăcut al unei mâncări sau băuturi.
preparat alimentar făcut din fructe sau petale de flori fierte în sirop de zahăr.
aliment extrem de gustos; bunătate.
(fig.) calitatea de a fi plăcut; ceea ce desfată pe cineva sau procură cuiva o senzație plăcută.
plăcere, desfătare; mulțumire sufletească, bucurie, fericire.
(fig.) blândețe, bunătate, duioșie.

„Trag feciorii la frumoase ca muștele la ... dulceață.”Femeie și bărbat Dragoste și iubire — eufemism
„Poama bună nu se caută după față, ci după dulceață.”Înțelepciune și prostie Mâncare și băutură
„Și stafida e uscată, dar dulceața ei nu s-o pierde.”Mâncare și băutură Timp
„Nu la glas, ci la dulceața glasului.”Vorbă și tăcere
„Cele trecute la vârstă dar cu nuri, ca stafida cea uscată dar plină de dulceață.”Femeie și bărbat Timp
„Cu lingura îți dă dulceață și cu coada îți scoate ochii.”Minciună și înșelăciune Vorbă și tăcere
„Mai bună e o bucată de pâine goală, în pace, decât o mie de dulcețuri cu ceartă.”Mâncare și băutură Familie
„Înghite dulceață.”Mâncare și băutură
„Pâinea bună nu se caută după față, ci după dulceață”Mâncare și băutură
„Și stafida e uscată, dar dulceața nu și-o pierde”Mâncare și băutură Timp
„Musca pentru puțină dulceață”Animale Mâncare și băutură
„Cu dulceața pe porci lesne îi întorci”Animale Vorbă și tăcere
„Nu la glas, ci la dulceața glasului”Vorbă și tăcere
„Dulceața aduce amărăciunea”Mâncare și băutură
„Dulceața cât dă dulce, după moarte însă, nici o”Mâncare și băutură Moarte

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică