dreapta

/ˈdre̯ap.ta/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din drept.

mâna dreaptă.
partea sau direcția dreaptă.
grupare politică adeptă și susținătoare a menținerii ordinii sociale și politice tradiționale.

„Nu știe stânga ce face dreapta.”Minciună și înșelăciune Vorbă și tăcere — Cineva neîndemânatic
„Să nu știe stânga ce face dreapta.”Vorbă și tăcere Minciună și înșelăciune Natură — Taină mare
„Una dreaptă și zece strâmbe.”Înțelepciune și prostie Minciună și înșelăciune
„I-a cântat cucul la dreapta.”Animale Noroc și soartă
„Mai bine o împăcare strâmbă decât o judecată dreaptă.”Înțelepciune și prostie
„Mai bine o învoială strâmbă decât o judecată dreaptă.”Înțelepciune și prostie
„Decât o judecată dreaptă, mai bine o învoială strâmbă.”Înțelepciune și prostie
„Pacea strâmbă e mai bună decât judecata dreaptă.”Înțelepciune și prostie Familie
„Omul fără amici e ca stânga fără dreapta.”Prietenie și dușmănie
„Aruncă binele tău în dreapta și în stânga, și la nevoie ai să-l găsești.”Noroc și soartă
„Boii bătrâni fac brazda dreaptă.”Muncă și lene Înțelepciune și prostie
„Calea dreaptă e cea mai scurtă”Înțelepciune și prostie
„I-a cântat cucul la (în) dreapta”Noroc și soartă
„Să nu știe mâna stângă ce face dreapta”Vorbă și tăcere
„A fi mâna dreaptă cuiva”Prietenie și dușmănie

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică