drag

/drag/

adjectiv?

Etimologie

Din slavă (veche) *dragŭ („prețios”) (Mikosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 175; Cihac, II, 100).

care este iubit, scump, neprețuit pentru cineva, pe care cineva îl iubește, îl prețuiește.
care exprimă iubirea, prețuirea; care este plin de afecțiune; plăcut (ochiului).

/drag/

substantiv?gen masculin

(fam.) termen cu care te adresezi unei persoane iubite sau folosit când vorbești despre o asemenea persoană.
persoană care iubește pe alta de sex opus, care se află în relații de dragoste cu aceasta; iubit.
(pop.) iubire, dragoste.

„Drag mi-este bărbatul beat”Femeie și bărbat
„Dragule de unde vii?”Dragoste și iubire
„Când îți mai drag de Ungur să-i scoți”Prietenie și dușmănie
„Ce mi-e drag fuge de mine”Dragoste și iubire Noroc și soartă
„De drag ce-l vede”Dragoste și iubire
„De drag ce-mi e, l-aș băga de per în sân”Dragoste și iubire
„Mi-e drag ca tăciunele la nas”Dragoste și iubire Natură
„Îi e drag ca cuțitul caprei”Dragoste și iubire Animale
„A-i fi drag ca sarea în ochi”Dragoste și iubire Mâncare și băutură
„Ți-e drag cu doi pești în oală și cu câine”Dragoste și iubire Mâncare și băutură Animale
„La ce iubești te uiți cu drag”Dragoste și iubire
„Orice faci, cu drag să faci, ca să iasă spre bine”Muncă și lene
„La dragi și cama înclo.”Dragoste și iubire
„Duși aghiu să se facă, zi dragi nu poate”Minciună și înșelăciune
„În mâna zi, îngheli are și dragi.”Timp

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică