călca

Etimologie

Din latină calcare.

Definiții

1. (v.intranz.) a pune piciorul pe ceva sau pe undeva; a păși.
2. a trece pășind peste ceva.
3. (v.tranz.) (pop.; despre bărbătușul păsărilor) a fecunda.
4. (v.intranz.) a intra, a veni undeva, a se abate.
5. (v.tranz.) a cutreiera, a străbate un drum, o regiune etc.
6. (v.tranz.) (fig.) a încălca pustiind și prădând.
7. (fam.) a veni fără veste undeva sau la cineva.
8. (v.tranz.) a strivi, a zdrobi, a nimici cu picioarele.
9. a bătători pământul, iarba, semănăturile printr-o călcare repetată cu picioarele.
10. a tescui strugurii cu picioarele.
11. (v.intranz.) a înfrânge o pornire sau un sentiment.
12. a nu respecta o hotărâre, o lege, o obligație etc.
13. (v.tranz.) a netezi îmbrăcămintea sau rufăria cu fierul de călcat.

Exemple

• Cocoșul calcă găina.
• Calc rufele.

Declinare

Sinonime: 1: păși, 3: fecunda, 1: netezi, (Ban.) piglui, (prin Maram.) scăci, (Transilv. și Maram.) teglăzi, teglăzui

Antonime: a călca îmbrăcăminte: șifona

Etimologie

Din latină calcaneum.

Definiții

1. partea posterioară a tălpii piciorului, formată din oasele astragal și calcaneu; talus; (p.ext.) parte a ciorapului sau a încălțămintei care acoperă această porțiune a piciorului.
2. lovitură dată cu călcâiul.
3. nume dat părții dinapoi (sau de jos) a unor obiecte.
4. piesă mică de lemn, de formă prismatică, fixată de o grindă de lemn pentru a împiedica alunecarea unui element de construcție care se reazemă pe grindă sau folosită ca piesă de rezistență într-o îmbinare.
5. dispozitiv cu care se împiedică filarea unui lanț sau a unei parâme.
6. strat format între săpun și leșiile de glicerină la fabricarea săpunului.

Declinare