cuib

Etimologie

Origine incertă. Probabil din latină *cubium. Alternativ din greacă ϰλωβός (klovós, „cușcă”), prin intermediul unei forme latină *clubium. Există și posibilitatea ca latină *clubium să fi trecut din epoca romanică, la *collubium sub influența lui collŭvies („amestec de materiale”).

Definiții

1. culcuș făcut de păsări, de unele mamifere etc. pentru a se adăposti, pentru a depune ouăle, a cloci și a scoate pui.
2. (fig.) locuință, sălaș; reședință.
3. (fig.) (peior.; urmat de determinări) loc (ascuns) unde se ticluiește și de unde se propagă o acțiune potrivnică, dușmănoasă intereselor unei colectivități.
4. focar.
5. groapă mică făcută în pământ, în care se seamănă legume sau cereale.
6. mușuroi de pământ făcut, prin prășit, în jurul firelor de porumb, de cartofi etc.
7. spațiu restrâns în care se dezvoltă o îngrămădire de plante de același fel.
8. mulțime de fermenți de același fel care provoacă înăcrirea vinului, a borșului, a laptelui etc.
9. loc adăpostit care asigură unei arme automate condiții bune de tragere.

Exemple

• Cuib de tâlhari.
• Cuib făcut la baza tulpinii porumbului, la prășit.
• Cuib de cartofi.
• Cuib de lăcrimioare.

Declinare

Sinonime: 1: vizuină, cuibar, 2: adăpost, așezare, casă, cămin, domiciliu, locuință, sălaș, 4: focar, 6: (agric.) mușuroi, 8: maia