cracă
/'kra.kə/Etimologie
Din crac.
Definiții
- ramură (mai groasă) a unui copac; creangă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cracă | crăci |
| genitiv-dativ | crăcii | crăcilor |
| vocativ | cracă | crăcilor |
| articulat | craca | crăcile |
Din crac.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cracă | crăci |
| genitiv-dativ | crăcii | crăcilor |
| vocativ | cracă | crăcilor |
| articulat | craca | crăcile |
Din franceză craquer.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | craca | cracau |
Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică