covată
/koˈva.tə/Etimologie
Din turcă otomană قاوطه (kavata).
Definiții
- (reg.) albie.
- ladă de scânduri în care curge făina la moară în timpul măcinatului.
- vas în care se încarcă materialul dezagregat în unele mine metalifere.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | covată | coveți |
| genitiv-dativ | coveții | coveților |
| vocativ | covată | coveților |
| articulat | covata | covețile |