colac

Etimologie

Din slavă (veche) kolačĩ, de la kolo („roată”) (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Cihac, II, 67; Conev 66); confer bulgară колач (kolač), sârbo-croată kolač, rusă калач (kalač). Rezultatul normal, *colaci, pluralul colaci, a dus la formarea unui singular analogic (DAR). Este inutilă, prin urmare, ipoteza lui Diculescu, Elementele, 473, bazată pe greacă *ϰόλλαξ (kóllax), în loc de ϰολλιξ (kollix). Cuvîntul român a intrat în mai multe limbi, uneori împreună cu alte derivări, bazate pe fonetismul slav: turcă kolak (față de kulaç), albaneză kuljatš (față de kaljač), bulgară kolak, maghiară kalák („bacșiș”) (față de kalács), confer Berneker 541 și DAR.

Definiții

1. un fel de pâine, de obicei în formă de inel, împletită din mai multe suluri de cocă.
2. obiect de metal, de lemn, de cauciuc etc. de formă inelară.
3. împrejmuire de piatră sau de lemn în jurul unei fântâni; ghizd.
4. rotocol de fum (de țigară).

Declinare

Etimologie

Din colac.

Definiții

1. forma de singular articulat pentru colac.