coastă

/'ko̯as.tə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină costa.

fiecare dintre oasele-perechi lungi, înguste și arcuite, articulate în spate de coloana vertebrală, iar în față de stern, care alcătuiesc toracele animalelor vertebrate.
partea laterală a corpului omenesc, de la umeri până la coapse; partea analoagă a corpului animalelor.
latură.
fiecare dintre grinzile care formează osatura transversală, de rezistență, a bordajului unei nave.
pantă.
mal, țărm (al unei mări).
(ieșit din uz) flanc al unei armate.

„Cântă cucu-n coastă, vai de pălăria noastră”Natură Noroc și soartă
„Cine nu suie dealul, nu coboară coastele.”Muncă și lene Noroc și soartă
„L-a lovit cu un bulgăre de iască în spate și se vaită că-l doare în coastă.”Minciună și înșelăciune Sănătate și boală
„A aduce cuiva spin în coastă”Prietenie și dușmănie Minciună și înșelăciune
„A o lua din coaste”
„A avea coastele lipite”
„Gras de-i numeri coastele”Mâncare și băutură
„A i se face pântece din coaste”Mâncare și băutură
„Mai ai și coaste, nu numai pântece”Mâncare și băutură
„A avea o coastă de drac”Noroc și soartă
„Din coasta lui Adam Eva a ieșit, de aceea muierea dă bărbatului”Femeie și bărbat
„Ca o săgeată înfiptă în coaste, așa neîndurarea stă în inimă”Moarte Sănătate și boală

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică