Etimologie

Din latină caelum. Confer italiană cielo, spaniolă cielo, provensală cèl, catalană cel, franceză ciel și portugheză céu.

Definiții

1. (fiz.) spațiu cosmic nesfârșit în care se află aștrii; (mai ales) parte din acest spațiu văzută deasupra orizontului, care are o formă aparent emisferică.
2. (p.ext.) aer, văzduh, atmosferă.
3. (rel.) rai, eden, paradis.
4. (fig.) putere divină, divinitate, providență.
5. (bot.) (Quercus cerris) arbore mare din familia fagaceelor, înalt până la 30 m, înrudit cu stejarul, cu scoarța negricioasă, cu frunze pieloase, bogate și cu fructele ghinde, foarte căutat ca lemn de foc.
6. (p.ext.) lemnul acestui arbore, folosit drept combustibil.

Exemple

• Cerul plin de stele.

Declinare

Sinonime: 1: (fiz.) boltă, firmament, (rar) arc, boltire, (înv.) crug, crângul cerului, (fig.) tărie, 2: (fiz.) aer, atmosferă, 3: (rel.) eden, paradis, rai, 4: (bis.) divinitate, dumnezeire, pronie, providență

Antonime: 1: pământ, sol, 2: apă, 3: infern, iad

Etimologie

Din cere.

Definiții

1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru cere.
2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru cere.
3. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru cere.