Etimologie

Din verbul a (se) certa.

Definiții

1. schimb de cuvinte aspre între două sau mai multe persoane.
2. rarneînțelegere, dușmănie, ură.

Exemple

• Multă ceartă s-a făcut între ei pentru mine.
• Cearta pe care a primit-o l-a potolit.

Declinare

Sinonime: 1: discuție, vorbă, zarvă, (pop.) gâlceavă, sfadă; admonestare, admonestație, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș (pop. și fam.) beșteleală, muștruluială, ocară, (înv. și reg.) înfruntare, probozeală, (reg.) probază, probozenie, (prin Mold.) bănat, (Mold.) șmotru, (înv.) dăscălie, împutăciune, învățătură, preobrăzitură, probozire, râpște, remonstrare, zabrac, (fam. fig.) săpuneală, scuturătură, 2: neînțelegere

Etimologie

Din certa.

Definiții

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru certa.
2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru certa.
3. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru certa.