cale
/'ka.le/Etimologie
Din latină callis.
Definiții
- fâșie de teren special amenajată pentru a înlesni circulația oamenilor, a vehiculelor și a animalelor; drum.
- (art.; urmat de determinări care indică numele) nume dat unor străzi lungi și largi.
- arteră de pătrundere într-un oraș, făcând legătura cu o șosea importantă.
- element al unei construcții pe care se deplasează un aparat sau o mașină.
- succesiune de linii și centrale intermediare prin care se realizează legătura telefonică sau telegrafică între două localități.
- călătorie.
- distanță, depărtare.
- (fig.) direcție luată de o dezvoltare, de o acțiune, de o mișcare; linie.
- metodă, mijloc, modalitate, procedeu.
Exemple
- Dor de cale.
- A mers cale de două ceasuri.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cale | căi |
| genitiv-dativ | căii | căilor |
| vocativ | cale | căilor |
| articulat | calea | căile |