Definiția cuvântului „calea”

calea — substantiv

fâșie de teren special amenajată pentru a înlesni circulația oamenilor, a vehiculelor și a animalelor; drum.
(art.; urmat de determinări care indică numele) nume dat unor străzi lungi și largi.
arteră de pătrundere într-un oraș, făcând legătura cu o șosea importantă.
element al unei construcții pe care se deplasează un aparat sau o mașină.
succesiune de linii și centrale intermediare prin care se realizează legătura telefonică sau telegrafică între două localități.
călătorie.
distanță, depărtare.
(fig.) direcție luată de o dezvoltare, de o acțiune, de o mișcare; linie.
metodă, mijloc, modalitate, procedeu.

(v.tranz.) a mări duritatea și rezistența unui metal sau a unui aliaj prin răcire bruscă după o încălzire la temperatură înaltă; a oțeli.
(v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) întări, a (se) consolida, a (se) oțeli.
(v.tranz.) a prăji în grăsime un aliment, în special varza.