căra
/kə'ra/Etimologie
În general, este considerat derivare de la un latină *carrāre, de la carrus (Pușcariu 285; Candrea-Dens., 255; REW 1721; DAR); însă formația latină nu pare normală. Ar fi de așteptat forma *carriare, ca în calabr. carriare, napol. carreare, franceză charrier, spaniolă (acarrear). Este posibil să se fi produs o contaminare cu latină chalāre („a coborî”), de unde italiană calare, spaniolă calar (REW 1487). Din română provine bulgară карам (karam, „a conduce”).
Definiții
- (v.tranz.) a duce ceva dintr-un loc în altul; a transporta (în cantități mari).
- (v.refl.) (rar) a se duce dintr-un loc în altul.
- (fam.) a pleca repede (și pe furiș) de undeva.
Exemple
- Doi sanitari cară bolnavul.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | căra | cărau |
Sinonime: 1: duce, purta, transporta, (reg.) cărăbăni, (înv.) podvodări, transportarisi, 3: pleca, se cărăbăni; fugi