cămașă

/kə'ma.ʃə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină camisia.

îmbrăcăminte (de pânză, mătase etc.) care se poartă pe piele, acoperind partea superioară a corpului.
membrană, înveliș (subțire), căptușeală care îmbracă diferite obiecte, piese etc.
(pop.) placentă.
îmbrăcăminte interioară a unui obiect, de obicei cilindric.

Sinonime: 2: membrană, tunică, 3: placentă

„Cine își mănâncă sămânța de in, își mănâncă cămașa.”Muncă și lene Bani și avere
„Mai aproape îi pielea decât cămașa.”Familie Bani și avere
„Cămașa e mai aproape decât anteriul.”Familie
„Mai aproape e cămașa decât cojocul.”Familie
„Cămașa e mai aproape ca sumanul.”Familie
„Cămașa e mai aproape decât haina.”Familie
„Cine umblă la Crăciun în cămașă, la Paște umblă cu cojoc.”Timp Natură
„A nu se mai încrede nici în cămașa lui.”Prietenie și dușmănie Minciună și înșelăciune
„A ajuns vremea să nu se mai încreadă omul nici în cămașa lui.”Timp Prietenie și dușmănie
„Milă mi-e de haina lui, dar de cămașa mea și mai tare.”Bani și avere
„Săracul când capătă cămașă, atuncea face Paștele.”Bani și avere
„Paștele săracului este când îmbracă cămașă nouă.”Bani și avere Timp
„Omului rău dă-i și cămașa și fugi.”Înțelepciune și prostie
„Cămașa e mai aproape de piele.”Familie
„Cămașa i s-a lipit pe spinare.”Sănătate și boală

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică