car

Etimologie

Din latină carius (= caries).

Definiții

1. nume dat mai multor specii de insecte mici dăunătoare, din ordinul coleopterelor, cu corpul păros și cu picioarele scurte, care trăiesc în lemn și se hrănesc cu acesta.
2. vehicul terestru încăpător, cu patru roți, cu tracțiune animală, folosit la țară pentru transportarea poverilor.
3. (în antichitate) vehicul cu două roți, tras de doi sau patru cai, folosit în lupte, la jocuri și la ceremonii.
4. cantitate de material care se poate încărca într-un car.
5. (fig.) mulțime, grămadă.
6. (reg.) parte a ferăstrăului mecanic alcătuită din două bârne puse pe rotițe, pe care se așează bușteanul pentru a fi prefăcut în scânduri.
7. piesă cilindrică mobilă pe care se fixează hârtia la mașina de scris, făcând posibilă (prin deplasare) scrierea succesivă a literelor și a rândurilor.

Exemple

• Un car de lemne.
• Un car de ani.

Declinare

Etimologie

În general, este considerat derivare de la un latină *carrāre, de la carrus (Pușcariu 285; Candrea-Dens., 255; REW 1721; DAR); însă formația latină nu pare normală. Ar fi de așteptat forma *carriare, ca în calabr. carriare, napol. carreare, franceză charrier, spaniolă (acarrear). Este posibil să se fi produs o contaminare cu latină chalāre („a coborî”), de unde italiană calare, spaniolă calar (REW 1487). Din română provine bulgară карам (karam, „a conduce”).

Definiții

1. (v.tranz.) a duce ceva dintr-un loc în altul; a transporta (în cantități mari).
2. (v.refl.) (rar) a se duce dintr-un loc în altul.
3. (fam.) a pleca repede (și pe furiș) de undeva.

Exemple

• Doi sanitari cară bolnavul.

Declinare

Sinonime: 1: duce, purta, transporta, (reg.) cărăbăni, (înv.) podvodări, transportarisi, 3: pleca, se cărăbăni; fugi

Etimologie

Onomatopee.

Definiții

1. (adesea repetat) cuvânt care imită sunetul caracteristic scos de unele păsări (ciori, găini etc.); strigăt cu care se alungă unele păsări.