bătaie
/bəˈta.je/Etimologie
Din latină batt(u)allia.
Definiții
- lovitură repetată dată de cineva cuiva cu mâna sau cu un obiect.
- (înv.) luptă, bătălie.
- bombardament cu artileria.
- lovire, izbire (repetată) a unui obiect de altul.
- lovitură a vatalei la războiul de țesut.
- (concr.) băteală.
- stârnire a peștelui sau a vânatului.
- lovitură dată într-un obiect (cu mâna, cu ciocanul etc.).
- fiecare dintre zvâcniturile inimii sau ale pulsului.
- zgomot (ritmic) produs de un motor sau de un mecanism în funcție.
- distanță până la care poate ajunge un proiectil, o săgeată etc; felul cum trimite o armă proiectilul; traiectoria unui proiectil; (p.ext.) distanță până la care poate ajunge vederea cuiva; rază vizuală.
- (în legătură cu anumite fenomene ale naturii, a căror denumire determină sensul cuvântului)
- suflare a vântului; adiere.
- cădere a ploii, a grindinii etc.
- dogoreală, arșiță.
- lumină.
- (reg.) lătrat (scurt și ritmic) al câinilor.
- boiște.
- epocă în care se împerechează cocoșii-de-munte.
- (sport) izbire a pământului cu piciorul înainte de desprinderea de pe sol, la o săritură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bătaie | bătăi |
| genitiv-dativ | bătăii | bătăilor |
| vocativ | bătaie | bătăilor |
| articulat | bătaia | bătăile |