buric

/bu'rik/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din latină *umbĭlῑcus (= umbilicus), prin deglutinare: un–buric.

orificiu abdominal prin care trece cordonul ombilical la fetus; cicatrice rămasă în mijlocul abdomenului după căderea cordonului ombilical.
(fig.) mijloc, centru.
cordonul ombilical prin care fetusul primește hrană din corpul mamei.

Sinonime: 1: (anat.) ombilic, 2: centru, miez, mijloc

/buˈri.kul/

substantiv?

Din buric.

„Copilul cu douǎ moașe, rǎmâne cu buricul netǎiat.”Familie Muncă și lene
„Unde sunt moașe multe, rămâne copilul cu buricul netăiat.”Familie Înțelepciune și prostie
„A nu cădea buricul cuiva”Noroc și soartă
„A tăia buricul cuiva”Moarte
„Copilul cu moașe multe moare cu buricul”Familie Moarte
„Muncește de când cu buricul verde, și tot n-are”Muncă și lene Noroc și soartă
„Buricul pământului”Natură
„Mi-e fudul buricul”Înțelepciune și prostie Vorbă și tăcere
„L-a mâncat buricul”Mâncare și băutură Sănătate și boală
„Mama care păstrează buricul și moțul copilului său, să-l”Familie

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică