boboc

/bo'bok/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din neogreacă μπουμπούϰι (bubúki).

Definiții

(bot.) caliciul nedeschis al unei flori; floare care începe să se deschidă.
(ornit.) pui de gâscă sau de rață.
(fig.) începător într-un domeniu; om lipsit de experiență; (p.restr.) recrut; student în primul an.

Exemple

Boboc de floare.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	boboc	boboci
genitiv-dativ	bobocului	bobocilor
articulat	bobocul	bobocii

Sinonime: 1: (bot.) (reg.) bulbuc, (Transilv. și Ban.) pup, 2: (ornit.) rățișoară, rățușcă, (reg.) rățucă, rățuică, rățușoară, rățuță, 3: ageamiu, debutant, începător, recrut

Proverbe & zicători

„Toamna se numără bobocii.”Timp Muncă și lene
„Bobocii pe gâște vor să le învețe să înoate.”Animale Înțelepciune și prostie
„S-a încheiat bobocul.”Moarte Timp
„Ș-apoi bobocii intră în apă și cloșca rămâne pe uscat.”Familie Natură
„Doar n-am păscut bobocii împreună.”Prietenie și dușmănie Vorbă și tăcere
„Toamna se numără boboci”Timp
„Bobocii pă gâște vor să le învețe să înoate”Înțelepciune și prostie
„Bobocii voiesc a duce gâștele la paște”Înțelepciune și prostie
„Dă înapoi ca bobocii de rață ori de gâscă”Animale
„Îl pasc bobocii”
„A paște bobocii”
„A turna bobocilor”
„A fi boboc”
„Are striștia bobocului”
„Toamna se numără bobocii”Timp Natură

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică