verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latina populară blastimare < latină blasphemare.
Definiții
- (v.tranz.) a supune unui blestem; a condamna la nenorocire.
- (v.intranz.) a rosti blesteme la adresa cuiva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | blestema | blestemau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din verbul a blestema.
Definiții
- invocare a urgiei divinității împotriva cuiva; nenorocire a cuiva pusă pe seama furiei divine.
- cuvinte prin care se invocă abaterea unei nenorociri asupra cuiva.
Exemple
- M-ai ridicat peste dezastru, Peste blestem și ură - Alexandru Macedonski, Excelsior (1895)
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | blestem | blesteme |
| genitiv-dativ | blestemului | blestemelor |
| articulat | blestemul | blestemele |
Sinonime: 1-2: imprecație, ocară, (livr.) maledicție
Antonime: binecuvântare
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a I-a singular la prezent pentru blestema.
- forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru blestema.