binecuvântare
/bi.ne.ku.vɨn'ta.re/Etimologie
Din verbul a binecuvânta.
Definiții
- acțiunea, formula sau gestul de a binecuvânta.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | binecuvântare | binecuvântări |
| genitiv-dativ | binecuvântării | binecuvântărilor |
| articulat | binecuvântarea | binecuvântările |
Sinonime: (bis.) blagoslovire, (livr.) benedicțiune, (pop.) blagoslovenie, (înv.) urăciune, preamărire
Antonime: blestem