bine

Etimologie

Din latină bene (cu unele sensuri calc după greacă (veche) Agathos, germană das Gut).

Definiții

1. în mod prielnic, în mod favorabil, avantajos, util.
2. (în formule de salut) bine ai (sau ați) venit (sănătos, sănătoși) !
3. (referitor la sănătate)
4. în concordanță cu regulile eticii sociale, în mod cuviincios, cum se cere, cuminte.
5. în concordanță cu regulile sau canoanele esteticii; agreabil, frumos, minunat.
6. în concordanță cu adevărul, cu corectitudinea; clar, precis, exact.
7. (având valoarea unei afirmații)
8. cu grijă, cu atenție.
9. deplin, în întregime, complet.
10. (la comparativ) mult.
11. mult și prielnic.

Exemple

• A se simți bine
• A(-i) face (cuiva) bine (mâncarea, băutura, plimbarea etc.).
• A dormi (sau a se odihni etc.) bine.
• Să te porți bine cu oricine.
• Cântă și dansează bine.
• Cu rochia asta iți șade bine.
• Vezi bine că așa stau lucrurile.
• Să știu bine că mor, și nu mă las până nu-mi aflu dreptatea!
• Bine, am să procedez cum vrei tu!
• Uită-te bine și învață.
• E cherchelit bine.
• A fost plecat doi ani și mai bine.
• A plouat bine.
• A mâncat și a băut bine.

Definiții

1. ceea ce este util, favorabil, prielnic, ceea ce aduce un folos cuiva.
2. ceea ce corespunde cu morala, ceea ce este recomandabil din punct de vedere etic.
3. (fil.; art.) obiectul moralei ca știință.
4. (adjectival; despre oameni) armonios dezvoltat, plăcut la vedere.

Declinare