← bine (toate sensurile)

Definiția cuvântului „bine”

bine — adverb

  1. în mod prielnic, în mod favorabil, avantajos, util.
  2. (în formule de salut) bine ai (sau ați) venit (sănătos, sănătoși) !
  3. (referitor la sănătate)
  4. în concordanță cu regulile eticii sociale, în mod cuviincios, cum se cere, cuminte.
  5. în concordanță cu regulile sau canoanele esteticii; agreabil, frumos, minunat.
  6. în concordanță cu adevărul, cu corectitudinea; clar, precis, exact.
  7. (având valoarea unei afirmații)
  8. cu grijă, cu atenție.
  9. deplin, în întregime, complet.
  10. (la comparativ) mult.
  11. mult și prielnic.

bine — substantiv

  1. ceea ce este util, favorabil, prielnic, ceea ce aduce un folos cuiva.
  2. ceea ce corespunde cu morala, ceea ce este recomandabil din punct de vedere etic.
  3. (fil.; art.) obiectul moralei ca știință.
  4. (adjectival; despre oameni) armonios dezvoltat, plăcut la vedere.