ban

Etimologie

Origine necunoscută. Este vorba probabil de cuvântul german Ban, latină medie bannus („comunicare, strigare”), care a ajuns să însemne, între multe altele, „amendă impusă pentru delicte împotriva autorității”, sau „contribuție plătită domnului feudal de către târguri” (confer exemplul din secolul VII-XII, la Niermeyer 82-3). Schimbarea sensului s-ar explica prin necesitatea de a plăti amenzile cu bani gheață, într-o epocă în care moneda nu era obișnuită. Rămâne de lămurit drumul urmat de împrumut; este probabil să fi fost prin intermediul maghiar. A fost uneori explicat prin intermediul lui ban („conte”) (Hasdeu 2425; Tiktin); această explicație este însă lipsită de fundament istoric, căci ar fi posibilă numai dacă ar exista monede bătute de demnitarul desemnat prin același nume. S-a presupus apoi pentru cuvântul român o origine slavă (Miklosich, Slaw. Elem., 14); într-adevăr, există în bulgară han („monedă” și „conte”) și în poloneză (veche) ban. Totuși, cel mai probabil este ca ambele cuvinte să provină din română (Cihac, II, 8; DAR; Capidan, Raporturile, 230); tot din română derivă maghiară bány „monedă” (Edelspacher 9). În sfârșit, după o ipoteză a lui Pușcariu în DAR, ar fi vorba de o rădăcină preromanică *bann- („viață”), de unde se deduce și macedoromână a băna, („a trăi”). Sub aspect semantic, ar trebui să se presupună un sens al lui *bann- („vite”) (ca latină vita > română vită), și apoi „bani” (ca latină pecus > pecunia), ipoteză ce pare a prezenta neajunsul de a fi prea ingenioasă.

Definiții

1. unitate monetară și monedă egală cu a suta parte dintr-un leu; (p.restr.) monedă măruntă, divizionară a leului.
2. echivalent general al valorii mărfurilor (fiind el însuși o marfă); monedă de metal sau hârtie recunoscută ca mijloc de schimb și de plată; argint.
3. (la pl.) avere în numerar; parale.
4. guvernator al unei regiuni de graniță în Ungaria feudală.
5. (titlu și funcție de) mare dregător în Țara Românească după sec. XV; (și în forma mare ban) (titlu purtat de) boierul care guverna Banatul Severinului, apoi Oltenia.
6. (în muntenia) cel mai înalt rang boieresc; persoană care deținea acest rang.

Declinare