substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din turcă baba.
Definiții
- dispozitiv de 40-60 cm în formă de mosor, fixat pe puntea navelor sau pe cheiuri, de care se leagă parâmele navelor acostate.
- forma de singular articulat pentru babă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | baba | babale |
| genitiv-dativ | babalei | babalelor |
| vocativ | baba | babalelor |
| articulat | babaua | babalele |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din bulgară, sârbocroată, ucraineană баба (baba).
Definiții
- femeie în vârstă înaintată; femeie trecută de tinerețe; băbătie, babetă.
- (spec.) femeie bătrână care vindecă bolile prin mijloace empirice, prin vrăji, prin descântece etc.
- (fam. și glumeț) soție.
- bârnă de sprijinire a unui acoperiș sau a unui planșeu de lemn.
- parte a unei copci în formă de toartă (numită și femeiușcă) în care se prinde cealaltă parte a copcii, în formă de cârlig (numită și moș).
- (iht.) zglăvoacă.
- (reg.) ciupercă roșie, comestibilă, care crește pe crăci uscate și putrede.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | babă | babe |
| genitiv-dativ | babei | babelor |
| vocativ | babă | babelor |
| articulat | baba | babele |