bătrân

/bə'trɨn/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din latină betranus (= veteranus).

Sinonime: moș, moșneag, (pop.) unchiaș, (reg. și peior.) ghiuj, (reg.) bât, (Transilv. și Maram.) vâj

/bə'trɨn/

adjectiv?

care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă.
(despre fața sau înfățișarea cuiva) care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe.
care există de mult timp, de demult.

Sinonime: 1: trecut, vârstnic, (înv. și reg.) vechi, 3: străvechi, vechi, (fig.) cărunt

Antonime: june, tânăr, nou

„Cal bătrân nu se mai învață în buiestru.”Animale Timp
„Minte de bătrân, putere de tânăr și îndrăzneală de nebun la război se cere.”Înțelepciune și prostie
„Pentru bani luai bătrân și mă băgai la stăpân.”Bani și avere Familie
„Omul moare de bătrân și tot nu le învață pe toate.”Înțelepciune și prostie Moarte
„Nu e omul niciodată bătrân, când e vorba de învățătură.”Înțelepciune și prostie Timp
„Fă-ți cruce mare, că e dracul bătrân.”Înțelepciune și prostie Noroc și soartă
„Tânăr mincinos, bătrân hoț.”Minciună și înșelăciune Timp
„Când latră un câine bătrân, ieși afară.”Animale
„Boii bătrâni fac brazda dreaptă.”Muncă și lene Înțelepciune și prostie
„Cal bătrân cu chingă roșie.”Animale Timp
„Pițigoiul e mic, dar e bătrân.”Animale
„Pomul bătrân se taie și se aruncă în foc”Moarte
„Bou bătrân cu baier roșu”Animale
„Cal bătrân cu chingă roșie”Animale
„Pe câinele bătrân se pișă vulpea”Animale

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică