arunca
/a.run'ka/Etimologie
Din latină eruncare.
Definiții
- (v.tranz.) a face ca ceva (rar cineva) să ajungă la o distanță oarecare, imprimându-i o mișcare violentă; a azvârli.
- a trânti ceva (în grabă); a face să cadă.
- (v.refl.) a se repezi, a se năpusti; a se avânta, a sări; a se azvârli.
- (v.tranz.) a împrăștia sămânța pentru a semăna.
- (v.tranz.) a îndepărta ceva rău, nefolositor; a lepăda.
- (v.tranz.) a răspândi lumină, umbră etc.
- (v.tranz.) (fig.) a face ca cineva să ajungă într-o anumită situație (rea).
- (v.intranz.) a da cu ceva în cineva.
Exemple
- A arunca un lucru nefolositor.
- A se arunca prin fereastră.
- A arunca pe foc un caiet.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | arunca | aruncau |
Sinonime: 1: azvârli, lepăda, zvârli, (Transilv. și Maram.) țipa, (înv.) scutura, 2: azvârli, (fam.) mătura, 3: sări, zvârli, 4: împrăștia