argint

/ar'ʤint/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din latină argentum.

(chim.) (defectiv de plural) element chimic, metal prețios, de culoare albă, strălucitoare, maleabil și ductil, cu o mare conductibilitate electrică și calorică, cu numărul atomic 47 și simbolul Ag.
(defectiv de plural) mineral care conține argint.
(la pl.) monedă de argint; ban, para.

Sinonime: 3: bani

/ar.ʤin'ta/

verb?

Din argint.

(v.tranz.) a acoperi un obiect metalic cu un strat subțire de argint; a argintui.
(v.tranz.) (fig.) a face să aibă strălucirea argintului.

Caz	Singular	Plural
verb	arginta	argintau

„Un bărbat adevărat are argint la tâmple, aur în pungă și oțel unde trebuie.”Bani și avere Femeie și bărbat Sănătate și boală
„Vorba-i de argint, tăcerea-i de aur.”Vorbă și tăcere Bani și avere
„Când ploua cârnați și erau păsările cu ciocul de argint.”Mâncare și băutură Natură
„Bate-te cu săgeți de argint de voiești să biruiești.”Bani și avere
„Bate-te cu suliți de argint că vei birui.”Bani și avere
„A-i așterne un pod de argint.”Bani și avere Prietenie și dușmănie
„Cu chei de aur și de argint se deschid porțile raiului.”Bani și avere
„Adună argint la tinerețe ca să ai aur la bătrânețe.”Bani și avere Timp
„A scoate, a face ca argintul”Bani și avere
„A fi argint viu”Bani și avere
„Inimă de argint viu”Bani și avere
„Cântă cu fluier de argint în gură”Vorbă și tăcere
„A-i așterne un pod de argint”Bani și avere
„Iuda, pentru treizeci de arginți, a vândut”Bani și avere Minciună și înșelăciune
„Cu chei de aur și de argint se deschid”Bani și avere

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică