întuneric
/ɨn.tu'ne.rik/Etimologie
Din în + tuneric (învechit „întunecime” < latină).
Definiții
- lipsă de lumină.
- (fig.) incultură, ignoranță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | întuneric | — |
| genitiv-dativ | întunericului | — |
| vocativ | întunericule | — |
| articulat | întunericul | — |