ședea

Etimologie

Din latină sedere.

Definiții

1. (v.intranz.) a se afla așezat pe ceva; a sta jos.
2. (v.intranz.) a lua loc, a se așeza.
3. (v.intranz.) a se opri din mers așezându-se; a poposi.
4. (v.intranz.) (de obicei la imperativ sau în construcții negative) a avea astâmpăr, a fi liniștit.
5. (v.intranz.) a sta, a se găsi, a rămâne câtva timp într-un anumit loc, într-o anumită situație sau poziție; a nu se mișca din locul sau din poziția ocupată.
6. (v.intranz.) a petrece câtva timp undeva, a nu se deplasa (dintr-un anumit loc); a se afla, a rămâne, a zăbovi (într-un anumit loc).
7. (v.intranz.) (rar; despre obiecte) a se afla așezat sau depozitat într-un loc.
8. (v.intranz.) a avea locuința, domiciliul undeva; a locui, a domicilia.
9. (v.intranz.) a se afla într-o anumită situație (în raport cu ceva sau cu cineva).
10. (v.intranz.) a nu face nimic, a nu avea nici o ocupație.

Exemple

• Șezi locului !
• Șade toată ziua.