înțelege
/ɨn.ʦeˈle.ʤe/Etimologie
Din latină intĕllĭgĕre.
Definiții
- (v.tranz.) a-și face, a avea o idee clară și exactă despre un lucru, a pătrunde, a cuprinde cu mintea; a pricepe.
- a-și da seama de ceva.
- a pricepe o limbă străină.
- a constata, a vedea, a observa, a băga de seamă.
- a gândi, a reflecta, a concepe.
- (v.refl. recipr.) a ajunge la învoială, a cădea de acord, a se împăca, a conveni cu cineva.
- a conviețui în bună învoială, a se înțelege, a se învoi.
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru înțelege.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru înțelege.
Exemple
- A înțeles sensul celor citite.
- Cine nu înțelege de cuvânt, o pățește.
- Înțelegi franceza?
- Nu înțelegi să mă lași în pace?
- Pur și simplu nu înțeleg cum a dispărut.
- Nu înțeleg de ce s-a întâmplat astfel.
- Se înțeleg asupra prețului.
- Se înțeleg bine împreună.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | înțelegea | înțelegeau |
Sinonime: 1: percepe, pricepe, sesiza, (fig.) pătrunde, dumeri, 2: asculta, 3: cunoaște, pricepe, ști, 4: auzi, pricepe, 5: -și explica, pricepe, concepe, 6: conveni, se învoi, (pop.) se ajunge, se uni, pactiza, (prin Munt.) se îndogăți, (Ban.) se toldui, (înv.) se lovi, pristăni, se târgui, se tocmi, veni, (grecism înv.) se simfonisi, 7: se împăca, (pop.) se îngădui, se învoi, (reg.) se pogodi, (prin Ban.) se bărăbări, (Transilv. și Ban.) se nărăvi