încinge

Etimologie

Din latină incendere.

Definiții

1. (v.refl.) (despre foc) a arde cu flacără mare, a se aprinde bine.
2. (v.refl. tranz.) a (se) înfierbânta, a (se) încălzi tare.
3. (v.tranz.) (fig.) (despre un sentiment, o pasiune) a cuprinde, a copleși pe cineva; a consuma, a mistui.
4. (v.refl.) (fig.) a se manifesta puternic; a se aprinde, a se înflăcăra.
5. (v.refl. tranz.) (fig.) (despre o luptă, o confruntare, o discuție etc.) a (se) înteți.
6. (v.refl.) (despre fân, cereale, făină etc.) a începe să se altereze prin fermentare; a se strica; a se aprinde.
7. (v.tranz. și refl.) a (se) înfășura peste mijloc cu o cingătoare, un brâu etc.
8. (v.tranz. și refl.) a (-și) prinde o armă de mijlocul corpului (cu o curea).
9. (v.tranz.) (fig.) a înconjura (din toate părțile), a împresura.
10. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru încinge.
11. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru încinge.

Exemple

• El încinge focul.

Declinare