zid

/zid/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din slavă (veche) zidŭ.

element de construcție vertical sau puțin înclinat, cu grosime (relativ) mică în raport cu celelalte dimensiuni, executat din cărămizi, din blocuri de piatră etc., așezate ordonat unele peste altele (și legate printr-un liant), sau din beton, destinat să limiteze, să separe sau să izoleze un spațiu ori să susțină alte elemente de construcție, alcătuind un perete, o îngrădire, o fortificație etc.

„Deșteptul se lovește cu capul de zidul proștilor.”Înțelepciune și prostie Prietenie și dușmănie
„Zidul alb e hârtia nebunilor.”Înțelepciune și prostie
„Gardul are ochi și zidul urechi.”Vorbă și tăcere Minciună și înșelăciune
„Piatra după sfoară s-o așezi la zid, iar nu sfoara după piatră, că te înșeli îndată.”Înțelepciune și prostie
„Zidul are urechi și gardul proptele.”Vorbă și tăcere Minciună și înșelăciune
„Sula de aur zidul pătrunde.”Bani și avere
„Averea-i gard de nuele, sărăcia-i zid de piatră.”Bani și avere Noroc și soartă
„Sula de aur zidul pătrunde, și lăcomia își vinde neamul și moșia.”Bani și avere Familie
„Cu capul nu spargi zidul.”Înțelepciune și prostie
„A tăcea ca zidul”Vorbă și tăcere
„Gardul are ochi și zidul urechi”Vorbă și tăcere
„Piatră cu piatră, fără var, nu ne face zidul bun”Muncă și lene
„Piatra după sfoară s-o așezi la zid, iar nu sfoara”Muncă și lene
„Zidul alb e hârtia nebunilor”Înțelepciune și prostie
„A fi ca un zid”Înțelepciune și prostie

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică