zbor

/zbor/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din a zbura (derivat regresiv).

mod de planare și de mișcare în aer a unei păsări, a unei insecte, a unui obiect etc. cu ajutorul aripilor și a căror sustentație poate fi realizată fie cu consum de energie din interior (la păsări, avioane, elicoptere etc.) sau din exterior (la planoare, zmeie etc.), fie fără consum de energie sau prin mișcare balistică; (p.ext.) deplasarea în spațiu a unei rachete sau a unei astronave.
trecere rapidă prin aer a unui obiect aruncat sau purtat de vânt.
(fig.) mers iute, vijelios; viteză, goană, fugă.
avânt, elan.
(înv. și reg.) bâlci, târg anual, iarmaroc; (p.ext.) piață publică.

„Mulge oaia din zbor.”Animale Muncă și lene
„Apa o beau pe picior ca o pasăre în zbor.”Natură
„Se încearcă la zbor”Noroc și soartă
„Câte zbor nu se mănâncă”Mâncare și băutură Natură
„Zborul rău, când pornește, fuge 'nainte ca guguștiul.”Vorbă și tăcere
„Zborul acel urât ca clopotul se aude.”Vorbă și tăcere
„Zborul dat ținut lipsește, ca să te creadă și altă dată.”Vorbă și tăcere Minciună și înșelăciune
„O mie de zboruri pentru un aspru.”Vorbă și tăcere Bani și avere
„Mușcătură mare de șoareci, și zbor mare de șoim”Animale
„S-a spart pricina 'n zbor”Vorbă și tăcere
„Mulge capra din zbor”Animale

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică