vină

/'vi.nə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din slavă vina („acuzație”).

Definiții

faptă care constituie o abatere de la ceea ce este (considerat) drept sau bun.
(spec.) faptă pedepsită de lege.

Exemple

Vina lui e de gravitate minoră.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	vină	vini
genitiv-dativ	vinii	vinilor
articulat	vina	vinile

Sinonime: 1: abatere, culpabilitate, culpă, eroare, greșeală, păcat, vinovăție, (livr.) eres, (rar) prihană, (înv. și reg.) teahnă, (reg.) greș, (Olt., Munt. și Mold.) ponos, reproș, (înv.) cusur, săblaznă, scandal, smintă, sminteală, (fig.) rătăcire, (înv. fig.) rătăceală, 2: infracțiune, delict

Antonime: inocență

Proverbe & zicători

„Hoțul are o vină și păgubașul două.”Minciună și înșelăciune Bani și avere — Păgubașul poate învinui pe cineva nevinovat
„Când te-a înșelat cineva odată, e de vină el; când te-a înșelat a doua oară, ești de vină singur.”Minciună și înșelăciune Înțelepciune și prostie
„Dară vină și păcatul își găsește vinovatul.”Înțelepciune și prostie
„Întâmplarea vină n-are.”Noroc și soartă
„Bărbatul după vină, și muierea după dinți”Femeie și bărbat
„Copilului dă-i cu palma peste cur să-i vină mintea la cap”Familie Înțelepciune și prostie
„Muierea bătrână și de vină bună, somn urât aduce”Femeie și bărbat Timp
„Mic de trup, dar tare de vină”Înțelepciune și prostie
„A pune vină tânără la cur bătrân”Bani și avere
„A avea vină”Vorbă și tăcere
„Cine are bătrân să-i vină, și cine n-are să-i cumpere”Familie
„Fuge Cula, da nu spune vina”Minciună și înșelăciune
„Nu-i el de vină, ci Enache”Vorbă și tăcere
„Moș Ion știe, el să vină să spună”Vorbă și tăcere
„Dară vină și păcatul”Înțelepciune și prostie

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică