vițele

Etimologie

Din vițea.

Definiții

1. forma de plural nearticulat pentru vițea.
2. forma de plural articulat pentru viță.

Etimologie

Din latină *vῑtĕa (= vitis). Confer italiană (dialectală) vittsa și franceză vis.

Definiții

1. (bot.) (Vitis) (adesea determinat prin „de-vie”) nume dat mai multor plante perene cu rădăcina puternică, cu tulpina lipsită de susținere proprie, din care ies mlădițe cu cârcei agățători, cu frunze mari, crestate adânc și cu fructele în formă de ciorchine, care se cultivă într-un număr mare de soiuri și de varietăți; vie.
2. (bot.) fiecare dintre lăstarele lungi și flexibile ale viței; (p.gener.) curpen, vrej.
3. (pop.) șuviță de păr.
4. (spec.) fiecare dintre firele, șuvițele etc., din care se confecționează, prin împletire sau răsucire, un obiect.
5. (mar.) parâmă de sârmă.
6. (fig.) descendent, urmaș, vlăstar; (p.ext.) neam; soi, fel.

Exemple

• Frunză de viță; plantează viță.
• Butucul de vie are mai multe vițe.

Declinare

Sinonime: 1: (bot.) vie, viță-de-vie, 2: (bot.) coardă, curpen, vrej, 4: descendent, familie, neam, urmaș

Etimologie

Din latină vīta („viață”). Înrudit cu italian vita, provensală vida, catalană vida, spaniolă vida, portugheză vida și franceză vie. Semantismul este curios. S-a explicat prin intermediul unei echivalențe între ideea de „viață” și cea de „a fi viu” (Șeineanu, Tiktin), și chiar printr-o contaminare cu slavă (veche) životŭ („viață” și „animal”). Este posibil și să fie vorba de o evoluție de la ideea de „viață” la cea de „mijloc de trai” sau „aliment”, ca în spaniolă vida, care uneori ajunge să însemne „aliment”, confer franceză viande.

Definiții

1. (zool.) nume generic dat animalelor domestice mari, mai ales cornutelor; (p.gener.) animal.
2. (fig.) epitet dat unui om grosolan, nesimțit sau prost.

Declinare

Sinonime: 1: (zool.) (înv. și reg.) marhă, (Transilv. și Bucov.) mărhaie, (înv.) surec

Etimologie

Din latină vitella.

Definiții

1. vacă până la vârsta de un an; vițică.

Declinare

Etimologie

Din vită + sufixul -ică sau vițel + sufixul -ică.

Definiții

1. vițea.

Declinare