vârf

/vɨrf/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din slavă (veche) vrŭhŭ.

partea cea mai de sus (ascuțită) a unor obiecte înalte (case, copaci etc.) sau a anumitor forme de relief (deal, munte).
(fig.) (la pl.) persoanele care se află în fruntea unei organizații politice, sociale sau administrative, a unui grup social etc.
rarpartea de deasupra, suprafața unei ape.
capăt, extremitate (ascuțită) a unui lucru.
(spec.) extremitate a unei părți a trupului omului sau animalelor.
punctul de intersecție a laturilor unui unghi sau ale unui triunghi, a muchiilor unei piramide etc.
(fig.) moment de intensitate maximă a unei activități.

„A i se face părul măciucă, a se zbârli părul în cap, a i se sui părul în vârful capului.”Femeie și bărbat Sănătate și boală
„Împrumutul se dă cu vârf și îndesat.”Bani și avere
„Dreptatea e scrisă la fiecare în vârful nasului.”Înțelepciune și prostie
„Dela vârf se începe stogul și dela cap gireada.”Muncă și lene
„A avea ferestre și prin vârful casei.”Înțelepciune și prostie
„Cine seara se scaldă, dimineața vârful o află”Timp
„De la vârf se începe stogul”Muncă și lene
„Nici la vârful degetului”
„A avea ferestre și prin vârful casei”Familie
„Nici cuțit tâmplă la vârf, nici cu do as”
„Împrumutul se dă cu vârf și îndesat”Bani și avere
„Dreptatea e scrisă la fiecare în vârful”Înțelepciune și prostie
„O ceri cu vârf, o dai îndesată”Bani și avere
„Să te ferești, să nu isbești în vârful cel”Înțelepciune și prostie
„Clania de la vârf”

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică